Este cam greu sa incerci sa spui ce a insemnat JJ cand ai atatea in minte, te navalesc toate si nu stii despre care sa pomenesti mai intai. Am "capatat" odata cu JJ niste prieteni de "joaca". Am alergat, am urcat scari(nu pot sa ignor scarile de la Cetate pe care le-am urcat de...prea multe ori), ne-am dat cu sacul, am iesit pe ploaie sau pe soare...indiferent cum era, stiam ca in fiecare saptamana am niste prieteni care asteapta sa fim over and over again nonconformisti. A cazut numai bine JJ; atunci cand te formezi, cand sufletul e cel mai deschis si mai vulnerabil, cam prin adolescenta :) hop si JJ. Toate joculetele de la intalniri ne pregateau de fapt sa fim "oameni mari" cum as vrea sa cred ca suntem acum. Nimeni nu se uita urat la tine, aveam libertatea sa spunem orice traznaie(si cate au mai fost de la mineee...), sa faci ce vrei, cum vrei. Fara frontiere...cam asa a fost perioada in care ne intalneam o data pe saptamana(mai tarziu am mai indesit intrevederile, ca doar nici nu se putea altfel, cu atatia oameni dornici de vorbarie ) pe unde apucam, da si in strada nu conta daca eram pentru ca eram cei mai jucausi de peste tot si nimic nu ne prea afecta. Vreau sa-i contrazic si pe Lig si pe Andrei si pe Mona pentru ca nu sunt nici 3, nici 4, nici 5 ani de JJ. A fost ieri, cand am dat frau liber la toate ghidusiile si i-am cunoscut pe toti. Aud cate ceva aproape zilnic despre voi(aveti cate un inger tradator care spune tot, aveti grija ce faceti:D ) si cu o parte, gasca mai...hmmm...vesela inca mai continuam ceea ce a inceput...ieri- sa vorbim, sa ne spunem neajunsurile, implinirile... Chiar daca suntem proiectati prin toate colturile tarii(si prin afara ei, nu-i asa, Andrei?), nu simt ca distanta ne-ar afecta in mare masura. Cand vorbesc cu vreunul dintre voi continui...nu o iau de la capat sau nu fac introduceri(poate doar rezumate:) ). Hai sa mai urcam treptele la Cetate(numai daca ma mai cara baietii:) ) si sa ne rugam sa avem partie in Tatarasi(nu in spatele garajelor, asta e clar!).